ETICHETELE ȘI PREJUDECĂȚILE DE PE FACEBOOK

Așa cum spuneam într-un articol anterior, creierul uman, în mod natural, așează lucrurile în categorii pentru a înțelege lumea mai ușor. Copiii foarte mici învață rapid diferența dintre băieți și fete, de exemplu. Dar etichetele pe care le punem pe diferite categorii sunt învățate - de la părinții noștri, de la colegii noștri și de la observațiile pe care le facem despre cum funcționează lumea.

Prejudecata este o opinie, idee preconceputa, adeseori nefavorabilă, despre un anumit lucru, despre un anumit grup, formată înainte de investigarea tuturor fațetelor pe care acestea le implică. A face presupuneri despre ce și cum sunt ceilalți este mai ușor decât a încerca sa-i cunoaștem.

Pentru a înțelege cum funcționează etichetele și prejudecățile, iată câteva postări culese de pe platforma de socializare Facebook:

Într-un articol publicat de ziarul Gândul cu titlul ”SPERIAȚI. Românii de etnie romă din Norvegia au cerut avioane să se întoarcă acasă” se relatează că 160 de români de etnie romă s-au întors în România din Norvegia cu avionul și că norvegienii susțin că majoritatea românilor de etnie romă sunt persoane fără adăpost și că și-au exprimat categoric dorința de a se întoarce în România. Ei mai spun că romii sunt speriați de extinderea necontrolată a epidemiei de coronavirus și vor să fie alături de cei dragi, considerând că riscurile de infectare sunt totuși mai mici în România.

În jurul știrii s-au grupat rapid 83 de comentatori de pe Facebook, care nu-i așa, este locul unde fiecare poate să spună și chiar să facă ce vrea (așa cred mulți), chiar să pună etichete și să-și afișeze prejudecățile. Printre ei mulți care-i acuză pe romi de diferite lucruri, alții care încearcă să le ia apărarea și câțiva ”oameni de bine” care au amenințat cu sfârșitul lumii. Dar să lăsăm comentariile să vorbească, în forma și gramatica originală:

”Eu le ofer 100 de bărci de carton din banii mei!”, zice domnul Maricel referitor la articol, și care, primește rapid un răspuns de la

Alin: ”Ești din Vaslui și asta spune tot! Alcool, prostie, (…), sărăcie = Moldova”

Alin, mai încercă:” Te vezi ma in ce hal arăți? Nu te mai forta ca îți cade sapa din portofel da-te dracu de țăran obosit”. Alin a postat o poză a lui Maricel luată probabil de pe profilul acestuia.

Primește răspunsul: ”Furi curent? Moldovean zici, nu? Vorbești tu, ala din Gorj?”

Ați găsit eticheta sau etichetele? Dar prejudecăți? Etichetele se pun foarte ușor pe Facebook – ”ești prost”, ”ești țăran”, ”ăla e rasist”, ”e deștept” etc. Prejudecățile circulă și ele liniștite: ”Moldovenii sunt bețivi, proști, săraci”, ”Țiganii sunt hoți, fură curent”.

Apoi, un alt domn răspunde:

”Cred că este frustrat că nu au primit frații lui avion. Le rămân ”valorile” pe-afară. Asemenea specimene nu trebuie luate în seamă.”

Maricel, cel cu bărcile, se simte atacat și postează inteligent ”Jarez romanez?”, iar o doamnă prevestește sfârșitul lumii:

”De asta vine sfârșitul lumii și corona virus, cutremure, foc, etc, pentru că inima voastră e numai rasism. Iubițivă semenii să vă poată iubi și Dumnezeu pe voi”.

Un domn Boby spune că: „Bă da ce rasiști. Nici în momentele astea nu iese răutatea din voi (...) de aia dă corona în voi”.

Domnul Valentino spune că: ”Într-adevăr aveți dreptate cu romii, da fetele, surorile, nepoatele voastre ne-au făcut de râs în europa, nu este club în europa să nu fie plin de românce, națiune de 2 lei, voi neati facut tara de ras nu țigani. Și asa că mai usor cu rasismul”.

Ați mai găsit etichete și prejudecăți? Atenție mare, unele sunt ”subtile”!

Ei bine, dacă ați găsit etichetele, să știți că acestea se mai numesc și stereotipuri. Stereotipurile sunt modalități de a caracteriza oamenii atașându-le etichete. Adesea, stereotipurile au rolul de a explica și de a justifica atitudinile și comportamentele pe care le avem unii față de ceilalți.

Eticheta este o descriere succinta a comportamentului/felului de a fi al unei persoane sau grup de persoane. Etichetele pot fi pozitive sau negative. În ambele cazuri efectul este întărirea acelui comportament/mod de a fi.

Teoria etichetării afirmă că un comportament “problemă” este acel comportament care a fost etichetat drept problematic; că actul etichetării este cel care creează problema, şi nu indivizii.

Teoria etichetării argumentează că etichetele, în mod curent, emană de la un fel de autoritate; de exemplu, un profesor, un părinte sau o persoană importantă, care repetă şi consolidează eticheta până când aceasta devine ferm asociată unui individ. Teoria mai afirmă că atunci când etichetele sunt ataşate oamenilor, poate fi dificil pentru un individ să mai scape de ele; individul poate ajunge să le accepte, le interiorizează şi crede că sunt adevărate.

Un articol elaborat în cadrul Campaniei pentru nediscriminare din cadrul proiectului ”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, 

Cod SMIS 115001.

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României”