INEGALITĂȚI

Problema inegalității a devenit tot mai importantă în ultimii ani pentru toate țările lumii. Efectele crizei economice asupra Europei au fost profunde, inversând tendința de convergență a standardelor de viață înregistrată de mai mulți ani și exercitând o presiune considerabilă asupra sistemelor de protecție socială. Gradul de inegalitate a crescut în majoritatea statelor membre, generând îngrijorări atât din perspectiva sustenabilității creșterii economice, cât și din perspectiva coeziunii sociale.

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la caracterul incluziv al creșterii economice. Atunci când venitul produs într-o țară, astfel cum este măsurat prin PIB, crește mai repede decât veniturile primite de către gospodăriile populației din țara respectivă, înseamnă că creșterea economică nu este favorabilă incluziunii și că beneficiile acesteia nu sunt resimțite de toate gospodăriile.

În timp ce Strategia Europa 2020 se concentrează pe reducerea sărăciei, provocarea reprezentată de reducerea riscului de sărăcie este legată de dezbaterea privind inegalitatea.

Pilonul european al drepturilor sociale, prezentat de Comisia Europeană în aprilie 2017, abordează mai explicit inegalitatea veniturilor. Al treilea principiu al pilonului stabilește dreptul la șanse egale pentru toți. Dintre cei 14 indicatori principali din tabloul de bord social care însoțește pilonul, unul se referă în mod direct la inegalitatea veniturilor, în timp ce mai mulți alți indicatori vizează domenii de politică strâns legate de combaterea creșterii inegalității veniturilor și de asigurarea într-o măsură mai mare a egalității de șanse.

Inegalitatea este o provocare multidimensională. Inegalitățile pot fi analizate ținând seama de mai multe dimensiuni diferite, dar două concepte cheie sunt inegalitatea rezultatelor (venituri și bogăție) și inegalitatea de șanse.

Inegalitatea veniturilor: se referă la modul în care veniturile obținute într-o economie sunt distribuite în rândul populației. Aceasta este calculată, de obicei, la nivelul gospodăriilor (și anume prin însumarea veniturilor tuturor membrilor gospodăriei), ponderată în funcție de numărul de membri ai gospodăriei și de vârsta acestora.

În general, bogăția tinde să fie distribuită într-un mod mai inegal decât veniturile, din cauza rolului moștenirilor și creșterii prețurilor locuințelor.

Inegalitatea veniturilor în România a crescut în 2018 de la un raport de 6,5 la 1 între cei mai bogaţi 20% dintre români şi cei mai săraci 20% dintre români până la un raport de 7,2 la 1, potrivit datelor publicate de Eurostat. Între statele care au publicat datele pentru anul 2018, ne plasăm, astfel, pe locul al doilea în UE în materie de inegalitate socială, după Bulgaria (7,66 la 1).

Inegalitatea de șanse: inegalitatea veniturilor măsoară rezultatele, însă acestea sunt o combinație între (i) șansele oferite unei persoane la naștere, (ii) alegerile pe care persoana le face în viață și (iii) norocul. Deși este mai greu de măsurat, garantarea faptului că toate persoanele au șanse egale să reușească reprezintă un obiectiv de politică; există un consens mai clar de a acționa în vederea realizării acestui obiectiv decât pentru îndeplinirea obiectivului care vizează obținerea unor rezultate egale.

Inegalitatea de șanse poate contribui la inegalitatea veniturilor și viceversa. Lipsa șanselor egale duce la creșterea inegalității veniturilor, întrucât apar diferențe și mai mari între competențele și potențialul de învățare ale generației viitoare din cauza pozițiilor de plecare diferite. Pe de altă parte, distribuția prea inegală a veniturilor poate duce la un nivel mai redus al egalității de șanse pentru generația viitoare, deoarece avantajele care decurg din nivelul mai ridicat al veniturilor și al bogăției în cadrul unei familii sunt transmise mai ușor generației viitoare.

Acest efect de consolidare reciprocă subliniază rolul important al politicii în întreruperea cercului vicios al defavorizării.

În general, se consideră că un anumit grad de inegalitate poate reprezenta un stimulent pentru investirea în capitalul uman, promovarea mobilității și încurajarea inovării. Stimulentele economice — importante pentru creșterea economică — se bazează pe posibilitatea ca o persoană să obțină rezultate mai bune prin propriile sale eforturi.

Cu toate acestea, atunci când gradul de inegalitate devine prea mare, acesta poate pune în pericol creșterea economică. Acest lucru este valabil în special atunci când inegalitatea este determinată de creșterea sărăciei în partea inferioară a scării de distribuție a veniturilor. Atunci când persoanele aflate în partea inferioară a scării de distribuție a veniturilor (sau a bogăției) nu au resursele necesare pentru a investi în competențele și în educația lor, s-ar putea ca acestea să nu fie în măsură să își realizeze potențialul maxim, ceea ce dăunează creșterii economice globale. În plus, redistribuirea veniturilor poate contribui și la stimularea cererii în cadrul economiei, întrucât gospodăriile cu venituri mici au tendința de a cheltui mai mult.

Inegalitatea subminează și echitatea socială. Distribuirea prea inegală a resurselor economiei poate pune în pericol coeziunea socială și sentimentul comun de apartenență. Aceste două efecte pot fi deosebit de vizibile dacă nivelurile ridicate de inegalitate sunt determinate de un număr mai mare de  persoane care trăiesc în sărăcie. Aceste persoane se pot confrunta cu privațiuni materiale sporite, lipsa unei locuințe sau excluziune socială.

Un articol elaborat în cadrul Campaniei pentru nediscriminare din cadrul proiectului 

”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, Cod SMIS 115001.

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României”