ÎMPUTERNICIREA ECONOMICĂ A ROMILOR

Împuternicirea economică romilor este considerată una dintre provocările cele mai importante cu care se confruntă UE. În ciuda faptului că s-au înregistrat progrese importante în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, obiectivul privind sărăcia și excluziunea socială este încă departe de a fi atins. În special, aproximativ 10-12 milioane de romi din toată Europa se confruntă cu sărăcia zilnică, excluziunea și discriminarea.

Discriminarea romilor pe motive de origine etnică reprezintă un obstacol major pentru participarea acestora la dezvoltarea economică României. Accesul limitat la educație și formare de calitate, accesul inegal la oportunitățile pieței muncii și absența instrumentelor pentru economia avansată sunt principalele surse ale excluziunii financiare cu care se confruntă romii. 

După cum este definit de Comisia Europeană, excluziunea financiară se referă la incapacitatea persoanelor fizice, gospodăriilor sau grupurilor de a accesa într-un fel serviciile financiare adecvate nevoilor acestora.

 Accesul la serviciile financiare este fundamental pentru o abordare mai profundă a integrării în societatea de astăzi și este strâns legată de excluziunea socială. In acest sens, excluziunea financiară este experimentată de persoanele care nu au acces la servicii esențiale, locuințe, educație, locurile de muncă și îngrijirea sănătății.

Romii sunt afectați de excluziunea financiară mai mult decât alte grupuri din UE datorate la condiții de viață proaste și de nivelul înalt de insecuritate economică. În comparație cu populația generală, gospodăriile rome utilizează mult mai puțin serviciile financiare, inclusiv conturile curente și conturile de economii. În acest sens, femeile de etnie romă se pot confrunta cu mult mai multe dificultăți și sunt mai afectate de insecuritatea economică. Pe lângă veniturile lor mai mici, dependența lor de partenerii de sex masculin ar putea, de asemenea, să limiteze împuternicirea economică a femeilor. Astfel, o strategie cuprinzătoare de incluziune financiară, inclusiv accesul la o gamă mai largă de servicii financiare, alfabetizarea financiară și formarea competențelor acestora este foarte importantă.

În acest sens, o politică inteligentă de ocupare a forței de muncă, care să țină seama de capacitatea financiară a romilor ar trebui să fie un pas esențial spre includerea lor. Ocuparea forței de muncă este mai mult decât o sursă de venit, oferă, de asemenea, mai multe beneficii în ceea ce privește standardul de viață și influențează coeziunea socială între grupuri și societăți. O politică eficientă de ocupare a forței de muncă ar trebui să depășească rezultatul generării veniturilor, concentrându-se și pe aspectele privind educația, împuternicirea de gen și mentalitatea non-romilor.

Cu o pondere de 30% din populația de vârstă activă (față de 15% din populația non-romă), populația de etnie romă reprezintă o mare oportunitate pentru viitoarea piață a forței de muncă. Cu toate acestea, situația actuală este caracterizată de o rată ridicată a șomajului, locuri de muncă instabile și informale, salarii mai mici decât non-romii ceea ce duce la o incidență ridicată a sărăciei.

În mod special, trei obstacole fac dificil de accesat un loc de muncă de către romi. În primul rând, nivelul inadecvat al educației, lipsa de competențe și experiență de lucru. În al doilea rând, discriminarea pe piața forței de muncă. În al treilea rând, stimulente scăzute oferite la locul de muncă sau chiar lipsa acestora. Deficitul semnificativ de informații cu privire la piața forței de muncă și accesul limitat la capitalul de lucru pentru activitățile comerciale sunt constrângerile cu care se confruntă romii.

România se află acum la începutul procesului de implementare a direcțiilor de dezvoltare ale UE pentru perioada 2021-2027, direcții care au la bază planificarea fondurilor structurale care pot fi accesate în această perioadă de programare. Pentru ca procesul de implementare a acestor programe să genereze rezultate pozitive și să răspundă nevoilor comunităților de romi, este foarte importantă participarea romilor la luarea deciziilor ce privesc acest proces. Acest lucru este important cu atât mai mult cu cât fondurile structurale sunt menționate ca fiind principala sursă de finanțare pentru implementarea actualei strategii pentru romi în România.

În ciuda dezvoltării mai multor programe de succes, situația romilor în ceea ce privește ocuparea forței de muncă nu se îmbunătățește în majoritatea cazurilor. Deși îmbunătățirile sunt ușor vizibile în ceea ce privește educația, formarea, locuințele și accesul la asistență medicală, rămân mai multe provocări în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

După cum arată mai multe studii, 87% dintre romi trăiesc sub limita sărăciei în UE. Astfel, rata scăzută de angajare a romilor reprezintă o problemă socială gravă care afectează nu numai creșterea economică, ci și integrarea și împuternicirea acestora.

Având în vedere situația actuală, ideea că antreprenoriatul poate fi un instrument viabil pentru împuternicirea economică a persoanelor de etnie romă devine din ca în ce mai interesantă pentru specialiști. În același timp, antreprenoriatul fără suport financiar nu este capabil să rezolve problemele cu care se confruntă romii.

Auto – ocuparea prin înființarea de micro-întreprinderi a fost concepută de UE ca strategie de ocupare a forței de muncă pentru grupurile vulnerabile, ceea ce asigură generarea de venituri în rândul populației vulnerabile.

Cu toate acestea, cel mai mare obstacol în calea lansării unei întreprinderi este lipsa capitalului financiar și social, în special pentru persoanele marginalizate. Din acest motiv, acordarea unor micro-granturi în sprijinul noilor întreprinderi ar putea avea un rol fundamental nu numai în crearea de locuri de muncă, ci și în obținerea abilităților și competențelor necesare înființării și dezvoltării acestora.

Prin accesarea acestor micro-granturi, persoanele care nu sunt considerate eligibile de către bănci pot crea activități generatoare de venituri. În scenariul UE, aceste micro-credite urmăresc abordarea aspectelor legate de excluziunea socială, cum ar fi sărăcia, veniturile scăzute și șomajul grupurilor țintă excluse.

Astfel, se poate argumenta că micro-finanțarea ar putea fi considerată un instrument de incluziune socială și de ocupare a forței de muncă și poate sprijini împuternicirea economică a romilor cu spirit antreprenorial pe piața muncii.

Ca urmare a ratei mai mari a șomajului și a sărăciei persistente, antreprenoriatul este din ce în ce mai prezent în abordarea politicilor pentru romi. În acest moment, această soluție poate fi considerată o posibilă alternativă la eșecul pieței muncii, o soluție la creșterea capacității de angajare și, implicit, a veniturilor. În acest cadru, antreprenoriatul prin auto-angajare poate fi un instrument valid în sprijinirea persoanelor fără alte opțiuni formale de angajare.

În ceea ce privește acordarea de micro-credite bancare romilor pentru investirea lor în domeniul antreprenoriatului situația este destul de delicată. Conform datelor recente, peste 50% dintre instituțiile de micro-finanțare care operează în România au declarat că au instrumente de financiare pentru înființarea unor microîntreprinderi și pentru crearea de locuri de muncă, însă valoarea micro-creditelor bancare acordate romilor pentru antreprenoriat este aproape zero. Lipsa de garanții, gradul de îndatorare, nivel scăzut al educației și discriminarea limitează aproape total accesul romilor la micro-creditele gestionate de instituțiile financiar-bancare.

În aceste condiții, micro-finanțarea negarantată, prin efortul comun al UE, guvernului României și organizațiilor implicate în problemele romilor este esențială. Această micro-finanțare nerambursabilă are ca scop rezolvarea aspectelor legate de excluziunea socială, precum sărăcia, veniturile scăzute și șomajul grupurilor țintă excluse, în special romii. Cu toate acestea, pentru grupurile cele mai vulnerabile acordarea serviciilor de  mentorat și alte servicii legate de lansarea de noi întreprinderi sunt la fel de importante. În situația actuală, comunitățile de romi se confruntă cu excluderea sistematică de la furnizarea de servicii de  de consultanță financiară de bază cu consecințe majore asupra nivelul de integrare a acestora. În același timp, accesul la credit nu este suficient pentru dezvoltarea integrată a romilor.

În implementarea acțiunilor de micro-finanțare, ar trebui să se ia în considerare împreună toate aspectele referitoare la durabilitate, gen, echitate, proximitate și incluziune socială. Dacă pe toate aceste elemente le putem face să interacționeze corect, să se interconecteze, micro-finanțarea poate avea un impact mai mare în reducere vulnerabilităților resimțite de romi. Micro-finanțarea ar trebui să fie promovată de UE ca instrument de incluziune activă, mai degrabă decât un instrument al ocupării forței de muncă. Astfel, un program de împuternicire economică reușit ar trebui să includă micro-finanțarea negarantată, promovând o dezvoltare incluzivă.

Un articol elaborat în cadrul Campaniei pentru nediscriminare din cadrul proiectului ”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, Cod SMIS 115001.

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României”