DISCRIMINAREA POZITIVĂ, COMPENSEAZĂ SAU AVANTAJEAZĂ?

Măsurile/acțiunile care vizează un anumit grup și care urmăresc eliminarea și prevenirea discriminării sau compensarea dezavantajelor rezultate din atitudini, comportamente și structuri existente poartă denumirea de discriminare pozitivă.

Există tendința de abandonare a sintagmei discriminare pozitivă în favoarea celor de măsuri specifice, de tratament preferențial sau acțiuni afirmative deoarece, spre deosebire de discriminarea pozitivă, care presupune acordarea unei preferințe automate și absolute membrilor grupului minoritar, celelalte două vizează asigurarea egalității depline și efective, permițând ca aprecierea să se facă în concret, de la caz la caz.

Discriminarea pozitivă e un concept controversat, pentru că, la prima citire, pare o contradicţie în termeni – discriminarea este un comportament negativ, deci cum poate fi acceptată ca ceva pozitiv?

Există, așadar, o rezervă în a folosi această sintagmă, de aceea literatura de specialitate propune un termen alternativ, cel de acţiune afirmativă, ca sinonim perfect.

Acţiunea afirmativă este o măsură  de corectare a unei discriminări sau a unui şir de discriminări. Se aplică, deci, unei persoane sau unei minorităţi care a fost marginalizată economic, politic, social sau cultural, iar această marginalizare poate fi remediată doar printr-un set de politici şi de acţiuni care nu doar scot această persoană sau grup din marginalizare, ci îi oferă un tratament favorabil. Astfel, miza acestui tip de acţiune e să anuleze un tratament injust printr-o serie de măsuri de corectare a nedreptăţii. Aici, încep, însă, dilemele morale.

De pildă, la nominalizările pentru ediția a 92-a a premiilor Oscar  s-a creat o nouă controversă privind diversitatea nominalizaţilor. Nicio femeie nu a fost nominalizată pentru regie, iar la categoriile de interpretare, din 20 de actori, o singură persoana de culoare a fost nominalizată. Membrii Academiei au privit această problema ca o chestiune ce ține de calitatea muncii și afirmă că anul trecut 3 din 4 câștigători au fost persoane de culoare, însă opozanții privesc aceste situații ca discriminatorii și califică acest comportament ca o lipsă a măsurilor afirmative pentru persoanele de culoare și pentru femei.

O idee tot mai la modă prin cercurile intelectuale este să afirmi că dacă există o categorie dezavantajată, aceasta e reprezentată de bărbaţi. Argumentele sunt simple şi sunt uşor de observat: există, în Europa, de pildă, burse şi granturi de cercetare oferite doar femeilor. Mai mult, vârsta de pensionare e mai mare în cazul bărbaţilor, iar 93% din accidentele la locul de muncă au ca victime bărbaţi. Mai mult, 80% din numărul de sinucigaşi sunt bărbaţi, dar nu au parte de consiliere pro-bono specializată pentru bărbaţi, deşi există grupuri de sprijin pentru femei. Mai multe persoane fără adăpost sunt în rândul bărbaţilor şi mai multe concedieri în rândul angajaţilor decât al angajatelor. Avem, astfel, imaginea perfect inversată: aceste cifre ne-ar arăta că, de fapt, bărbaţii ar trebui să fie subiecţii discriminării pozitive/ măsurilor afirmative nu femeile, așa cum se întâmplă acum.

În România, 79% dintre conaționali nu au auzit despre „discriminarea pozitivă“, dar probabil că nu terminologia este de vină, având în vedere că politicile de „discriminare pozitivă“ au fost numite fie „măsuri speciale“, fie „tratament preferenţial“ sau, mai recent şi larg acceptat, „acţiuni afirmative“. Toate se traduc în practică prin măsuri menite să elimine sau să prevină discriminarea şi să compenseze dezavantajele comportamentului discriminatoriu.

Mai simplu, acțiunile afirmative reprezintă un răspuns la actele de discriminare, cu scopul de a ajuta şi de a integra comunităţile vizate. Sunt acţiuni de care este nevoie, în condiţiile în care 51% din români consideră, în mare şi foarte mare măsură, că discriminarea e o problemă actuală, iar 74% sunt de părere că lucrurile merg într-o direcţie greşită în România. În acest context, şi având în vedere că majoritatea românilor nu a auzit de „discriminarea pozitivă“, 39% au declarat că sunt de acord în mică şi foarte mică măsură cu acţiunile afirmative, în timp ce numai 36% au răspuns că sunt de acord în mare şi foarte mare măsură.

Nu este niciun secret pentru nimeni că romii, femeile, persoanele LGBT, persoanele cu handicap şi cele infectate cu HIV/SIDA reprezintă grupuri defavorizate în România, care resimt acut problemele discriminării. Măsurile speciale de ajutor, adunate sub umbrela discriminării pozitive, sunt implementate de stat, de organizaţiile mondiale, dar şi de ONG-uri şi sunt menite să vindece rănile, deschise de zeci de ani, să se respecte egalitatea de drepturi a tuturor cetăţenilor.

În ceea ce privește romii, spectrul acţiunilor, concentrate pe comunităţile rome din România, este tot atât de larg, pe cât de multe sunt problemele specifice pe care le tratează: sărăcia, calificarea în muncă şi accesul pe piaţa muncii, abandonul şcolar, accesul la sistemul de sănătate publică etc. Practic, sunt toate probleme de integrare a unei comunităţi care a fost ţinută, istoric, la periferia societății. Aproape jumătate dintre români – mai precis, 43% – au o părere proastă şi foarte proastă despre romi. Ce e de făcut? Cum se poate îmbunătăţi condiţia lor? Şi cine îşi asumă ridicarea unui grup vulnerabil, care constă în 3,3% din populaţia ţării, conform ultimului recensământ?

Implicarea statului în rezolvarea problemelor romilor este firească şi, totodată, impusă de normele Uniunii Europene. De pildă, a fost adoptată „Strategia Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome 2014-2020“, prin care se doreşte asigurarea incluziunii socio-economice a romilor prin intermediul unor politici publice în domeniul educaţiei, ocupării forţei de muncă, sănătăţii, locuirii, culturii şi infrastructurii sociale. Programul face parte din cadrul larg european, având în vedere că România şi-a asumat ţintele Strategiei Europa 2020, lansată de UE în 2010, iar unul dintre obiective vizează reducerea numărului cetăţenilor aflaţi în risc de sărăcie şi incluziune socială cu aproape 600.000 de persoane. De asemenea, o mare parte din Fondul Social European pentru perioada 2014-2020 este direcționat către reducerea decalajelor dintre populațiile non-roma și cele roma din spațiul european.

În România, scopul proiectelor finanțate din Fondul Social European a fost, în general, aplicarea unor măsuri integrate în comunitățile de romi, în domeniile educației, ocupării, locuirii, socio-medical, juridic și al discriminării, iar banii au fost canalizaţi către elevi, persoane fără calificare sau cu o calificare redusă pe piața muncii, antreprenoriatului în comunitățile marginalizate și investițiilor în centre comunitare care oferă servicii integrate de incluziune socială.

Este general acceptat că schimbarea se produce de la vârste fragede, aşa că multe programe sunt în domeniul educaţiei. Cea mai cunoscută măsură de discriminare pozitivă susţinută de stat este, probabil, politica locurilor speciale pentru romi în şcoli, licee şi universităţi. A fost, însă, şi foarte mult dezbătută. Mulţi au argumentat că nu promovează meritocraţia, că favorizează un grup, separându-l de majoritate, în acelaşi timp.

Așadar, discriminarea pozitivă, rămâne un subiect de dezbatere și o problemă permanentă a societății actuale, iar primele tendințe care se conturează în jurul acestei teme vizează principiul includerii explicite dar nu exclusive a anumitor persoane și grupuri dezavantajate în programe/proiecte/măsuri ce au ca scop compensarea dezavantajelor și asigurarea egalității depline și efective a tuturor actorilor implicați.

O astfel de inițiativă este proiectul ”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, un proiect ce vizează explicit dar nu exclusiv populația de etnie romă din orașul Miercurea Sibiului, aflată în risc de sărăcie și excluziune socială. Prin acest proiect Asociația pentru Dezvoltarea Economiei Sociale – Fortunatis și partenerii săi și-au propus reducerea numărului de persoane aflate în situații de sărăcie și excluziune socială din comunitatea marginalizată în care există populație de etnie romă, localizată în orașul Miercurea Sibiului, prin implementarea unor măsuri integrate pentru 800 de persoane dezavantajate din comunitate, dintre care 27% sunt de etnie romă. Activitățile includ integral populația de etnie romă, dar nu exclud participarea celorlalți membri ai comunității. Mai multe detalii despre acest proiect puteți afla pe site-ul http://www.fortunatis.ro/ și https://cmaimiercureasibiului.ro/

Un articol elaborat în cadrul Campaniei pentru nediscriminare din cadrul proiectului ”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, Cod SMIS 115001.

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României”